Nu sunt un fan al Elenei Udrea, nu am fost niciodată. La fel ca în cazul lui Victor Ponta, consider că este un eșec al promovării tinerilor în politică, fiind la fel de toxică.
Că poate fi un pericol, este o variantă pe care pot să o admit, dar că ea este în acest moment adevăratul pericol pentru România așa cum astăzi o prezintă oameni care i-au stat alături, unii până mai ieri, alaltăieri, nu te face decât să te întrebi cine pe cine vrea să păcălească.
Astăzi, în vreme ce Victor Ponta, de la înălțimea celor 40%, într-o frăție penală cu „săracu` Adrian Duicu”, arestat pentru trafic de influență chiar din Palatul Victoria, și tovarăș întru dreptate până la capăt cu Costică Nicolescu, condamnat la 9 ani și jumătate pentru o fraudă de milioane de euro, calcă în picioare tot ceea ce un manual de democrație definește la capitolul stat de drept – independența justiției, separația puterilor în stat, libertatea presei, buna guvernare – cei care plimbau flacăra democrației de la unul la altul anunță că nu abandonează lupta prea ușor și o atacă frontal fix pe Elena Udrea care, sub înaltul patronaj al lui Traian Băsescu, nu face decât 6,5%.
Curaj, nu glumă!
Teodor Baconschi scoate astăzi sabia dreptății și o îndreaptă către Elena Udrea, spunând că nu mai suportă nedreptățile și umilințele. Același Teodor Baconschi care în urmă cu nici două luni se alinia în spatele ei, pozând pe afișele PMP și promițând că „ridică România” împreună cu ea. Același Teodor Baconschi care a fost coleg de guvern și de partid cu Elena Udrea și care, în 2010, îi spunea gâtuit de emoție, într-o ședință publică de partid: „eu, Elena, sunt foarte bucuros să lucrez cu tine. Trebuie să faci eforturi monumentale ca să nu cazi sub farmecul tău, în calitate de coleg. Ești inteligentă, ești frumoasă, ești tenace, ai anduranță la mediul general dezgustător al politicii românești și nu te deranjează vecinatatea oamenilor de valoare”.
Adrian Papahagi spune astăzi plin de emfază: „o consider pe Elena Udrea un produs periculos al noii generații de politicieni; nu văd nicio diferență morală, politică sau mediatică între ea și Victor Ponta” și deplânge moartea prematură a PMP. Același Adrian Papahagi care deunăzi, anunța că a decis să se întoarcă în PMP, și deci alături de Elena Udrea, să lupte împotriva PSD. Același Papahagi care în urmă cu câteva săptămâni, pe scenă, la Congresul PMP, anunța că este acolo pentru România și își îndemna colegii să nu fie căcăcioși: „Nu vă fie frică! Marii politicieni sunt cei curajoși, restul sunt căcăcioși”.
Când au plecat din PDL și s-au înscris în PMP, nu știau oare unde se duc? Era vreun secret pentru cineva că Partidul Mișcarea Populară este făcut pentru Elena Udrea? Nu, toate astea erau limpezi ca lumina zilei. Le-a spus-o clar Traian Băsescu, ai cărui martori întru politică, și nu o dată exaltați, s-au declarat până mai ieri și Baconschi, și Papahagi. Dacă acum Baconschi era europarlamentar, iar Papahagi prindea și el vreo funcție, și, cine știe, PMP făcea un scor de două cifre, cât să conteze în calculele mari de putere după alegerile prezidențiale, cu siguranță, nici unul, nici celălalt nu ar mai fi fost atât de „principiali” azi. Nu le-a ieșit însă pasiența.
Baconschi și Papahagi și-au arătat maximul lor de vitejie politică. Au câștigat o luptă, dar au pierdut războiul. Și asta pentru că războiul, acela adevărat, se duce în altă parte. Dacă ar fi ieșit din micimea celor 6,5%, cei doi – dar nu este numai cazul lor – poate s-ar fi simțit striviți sub greutatea celor 40 de procente ale PSD-ului lui Victor Ponta care are toate șansele să devină partidul-stat pe care Adrian Năstase îl visa.
Doar faptul că te arunci pe stârvul politic al lui Traian Băsescu, în încercarea de a smulge ceva din ce-a mai rămas, nu este vreun act de curaj. Face doar diferența între căcăcioși și oamenii politici cu adevărat curajoși.
PS. Și Mihai Răzvan Ungureanu este unul dintre politicienii care în ultimele zile au atacat-o pe Elena Udrea. Istoria sa nu am tratat-o la pachet cu cele ale lui Baconschi și Papahagi măcar din simplul motiv că nu este unul dintre aceia care s-au dus cu căciula în mână la Elena Udrea. Chiar dacă motivele sale sunt altele, riscul este însă, ca în toată această gâlceavă a dreptei, incluzând aici și ceea ce se întâmplă în PNL și PDL după anunțul fuziunii, să facă, în ultimă instanță, jocul lui Victor Ponta. Despre asta însă, altădată.